“Creativitatea inseamna a lua elemente cunoscute si a le asambla in moduri unice (Jacque Fresco), o descotorosire de certitudini (Gail Sheehy), o extensie naturala a entuziasmului nostru (Earl Nightingale).”
Ce este creativitatea? Este ceva innascut? Se poate cultiva? Din punct de vedere al stadiilor dezvoltarii, care segment al varstei este mai creativ? În starea de creativitate se intra dupa un anumit exercitiu sau apare spontan? Care este rolul incubatiei in cadrul creativitatii? Cand apare sau se manifesta creativitatea? De ce conditii trebuie sa beneficieze creierul ca sa devina mai creativ? Este exprimabila la orice varsta? Depinde de un anumit interval orar sau de bioritm? Putem fi creativi în orice domeniu? Putem fi creativi in orice activitate desfasurata?
Termenul creativitate isi are originea in cuvantul latin creare = a zamisli, a fauri, a naste. A fost introdus in vocabularul psihologic de psihologul american Gordon Allport (1937). Prima incercare de studiere pe baze stiintifice a creativitatii apartine savantului englez Francis Galton, Hereditary Genius (1869). Cercetand arborele genealogic al unui numar considerabil de familii celebre, din care timp de mai multe generatii au provenit mari personalitati creatoare, Galton trage concluzia ca ereditatea este factorul determinant al fortei creatoare si ca oamenii geniali sunt inzestrati cu aptitudini intelectuale exceptionale (Salavastru, 2004, p. 97).
Alti expertii au determinat acele caracteristici tipice persoanelor care manifesta un grad ridicat de creativitate iar lista ar fi urmatoarea: “curajos in convingeri, curios, cercetator, independent in judecata, intuitiv, preocupat de sarcinile care i se dau, nu accepta lucrurile numai in baza a ceea ce i se spune, idealist, doritor sa-si asume riscuri.” (Salavastru, 2004, p. 106).
Conditiile creativitatii.
Conditiile manifestarii creativitatii pot fi studiate pe mai multe paliere “In 1963, R.L. Mooney a publicat un model conceptual ce integreaza patru perspective de identificare si analiza a creativitatii: procesul creatiei, persoana (personalitatea) creativa, produsul creatiei (performanta creativa) si mediul din care emerge creatia.” (Salavastru, 2004, p. 100). Prin urmare “S-ar cuveni aici sa facem distinctia intre copilul dotat intelectual (cu o inteligenta ridicata) si copilul inalt creativ. Notiunile de creativitate si inteligenta au fost adesea suprapuse, chiar si parțial, dar studiile au demonstrat ca legatura dintre ele este foarte slaba. Corelatia (legatura) dintre rezultatele la testele de inteligenta si rezultatele la probele de creativitate este foarte redusa (Torrance și Wu, 1981), ceea ce exclude orice forma de determinism. Altfel spus, pot exista copii foarte inteligenti si mai putin creativi si invers. De fapt, dilema este rezolvata atunci cand analizam mai bine gandirea umana. Astfel, Guilford ofera un model in care gandirea are doua forme: convergenta si divergenta. El sustine (1983) ca testele de inteligenta se focalizeaza asupra modurilor de gandire convergenta, in timp ce creativitatea se bazeaza pe gandirea divergenta.” (Cosmovici & lacob, 2008, p. 81).
Astfel, intre conditiile creativitatii putem include:
- Inteligenta (macar un nivel mediu) “Performanta creativa presupune si un anumit nivel al inteligentei. Foarte multe cercetari s-au orientat catre determinarea relatiilor dintre creativitate si inteligenta, iar raspunsurile au fost dintre cele mai diferite: creativitatea este complementara inteligentei, creativitatea este independenta de inteligenta, creativitatea se coreleaza mediu cu inteligenta… Torrance a stabilit ca elevii care manifesta un inalt grad de creativitate sunt si foarte inteligenti, in timp ce numai putini dintre elevii cu un inalt grad de inteligenta sunt si creativi.” (Salavastru, 2004, pg. 107-108);
- Imaginatia. “Este o functie universala a creierului uman; creativitatea este mai mult un rezultat al evolutiei sociale, care presupune un tip de comportament si are o valoare utilitara” (Salavastru, 2004, p. 102);
- Nivelul la care este prezenta sau se manifesta. Acest aspect conditioneaza necesitatea manifestarii creativitatii;
- Previzualizarea rezultatului ei sau a produsului care urmeaza sa fie valorificat social.
Factorii creativitatii (Cosmovici & lacob, 2008, pg. 148-152):
1. Factori de natura intelectuala: imaginatia (fluiditatea inteleasa ca rapiditatea derularii imaginilor de toate tipurile, plasticitatea sau usurinta schimbarii punctului de vedere si originalitatea), memoria sau volumul experientei (directa sau indirecta), nivelul gandirii sau inteligenta;
2. Factori caracteriali: motivatia care amplifica pasiunea si viceversa, vointa ferma si predispozitiile;
3. Factori sociali: cerintele societatii din momentul respectiv (societatea poate frana dezvoltarea creativitatii cuiva), stadiul dezvoltarii disciplinei respective, forta exemplului sau a predecesorilor.
Dupa T. Amabile sunt trei factori de care depinde creativitatea unei persoane: deprinderile specifice domeniului, gandirea creativa (deprinderile de lucru) si motivatia intrinseca (Ceobanu, 2006, p. 31).
Cum se poate folosi creativitatea in cadrul invatarii? Prin utilizarea celor mai inedite moduri de a invata: prin desenare, schematizare, postituri, formularea de opinii personale, rescriere, initierea unei dezbateri, initierea unui blog, explicarea altcuiva (unui copil de preferat), cautarea de conexiuni cu alte domenii etc.
Sursa: https://psihoeducatiei.blogspot.com/
Commentaires